Romanstimul este o miscare europeana care se manifesta mai ales in secolul al XIX-lea si cunoaste evolutia mai multor etape, specifice spatiilor europene. In primul rand, romantismul francez a fost favorizat in primul rand de destramarea societatii feudale si de revolutia burgheza din anul 1780 si 1830, configurandu-se ca fiind o reactie a clasicismului si asigurand in primul rand libertatea de exprimare a literaturii.

Romantismul francez a fost marcat in primul rand de Revolutia franceza si de consecintele ei. Schimbarea literara din secolul al XIX-lea  incepe sa se valorizeze si se ajunge mai apoi la emigrarea prin exil. Asa se intampla ca principiile culturale ale romansitmului sunt imigrate, exilate.

La inceput, pentru englezi, adjectivul „romantic” era sinonim cu substantivul „romanesc” si se raporta in primul rand la cavalerii romani si la cei din timpul trubadurilor. Termenul reusesc sa se introduca in Franta in anul 1824 si ilustreaza polemicile academicienilor care erau adaptati regulilor clasicismului. Spre deosebire de clasici, romanticii nu ilustreaza doar o imagine a unor ilustratii ci si interpeteaza orice moment al naturii, interpretand intr-o viziune subiectiva, bineinteles.

Romantismul francez a fost initiat in cateva feluri in cea de-a doua jumatate a secolului XVIII, sub influenta lui Rouseau.  Cei care au introduc romantismul in Franta sunt Madame Stael, Chateaubriand si arstocratii impotriva revolutionarilor.

Romantismul englez este cel care introduce in cultura mai multi termeni legati de cultura, natura, fascinatia unor ruine, etc, mai multe reactii si sentimente, trairi, dureri, regrete, melancolie, dar si diferite tiprui de peisaje precum mari secate, vant puternic etc.

Figurile simbolice ale romanstimului sunt:

  • Poetul care viseaza mereu la o luma ideala, cae urla pentru ca isi doreste perfectiunea;
  • Geniul care inventeaza dureri inedite si care produc dureri extraordinare
  • Omul marginal, salvarea legilor naturii.